Vremuri zbuciumate, perioada ABBA (1975–1990)

Perioada de după revenirea din Divizia B, în 1975, a reprezentat unul dintre cele mai dificile capitole din istoria Rapidului. În sezonul 1975–1976 echipa a terminat pe locul 14, iar în ediția următoare pe 16, retrogradând pentru a patra oară în liga secundă. De această dată, giuleștenii au rămas șase sezoane consecutive în Divizia B, cu clasări oscilante: locul 4 (1977–1978), 6 (1978–1979), 2 (1979–1980), 3 (1980–1981), 2 (1981–1982) și, în cele din urmă, locul 1 (1982–1983), care le-a readus promovarea. În această perioadă, Rapid a întreținut rivalități aprinse cu Petrolul Ploiești și Progresul București. Revenirea în elită s-a datorat antrenorilor Valentin Stănescu și Viorel Kraus, dar și unei generații solide de jucători, printre care: Ion Gabriel, Popescu, Paraschiv, Manea, Damaschin și Petre Petre.

Reîntorși în Divizia A, giuleștenii au continuat să aibă rezultate modeste: locul 13 (1983–1984), 11 (1984–1985), 8 (1985–1986), 14 (1986–1987) și 13 (1987–1988). În sezonul 1988–1989, Rapid a retrogradat pentru a cincea oară, ocupând locul 17. Totuși, același sezon a adus și un parcurs remarcabil în Cupa României, unde echipa a ajuns până în semifinale, pierzând dramatic cu Steaua, scor 2-3, după un gol primit în minutul 90.

Anii ’80 au adus și două eșecuri dureroase, care au rămas în memoria suporterilor: pe 14 august 1985, Rapid a pierdut cu 9-0 la Hunedoara, în fața Corvinului, cea mai drastică înfrângere din campionat, iar pe 3 mai 1989 giuleștenii au cedat cu 2-8 pe teren propriu în fața Stelei, meciul cu cele mai multe goluri primite acasă în istoria clubului.